Numele meu este RAMONA STEFANIA ELIAN am 6 ani impliniti pe 27 iunie 2009 si locuiesc in Bucuresti impreuna cu parintii mei.

Pana la 5 ani nu am avut nici o boala mai importanta dar in ultima luna si ceva am inceput am dureri de picioare, sa obosesc relativ repede, drept pentru care am fost la medic si am facut analize. Nefiind siguri de rezultat am fost la spitalul Grigore Alexandrescu unde le-am repetat. Au iesit mai proaste ca in urma cu cateva zile si atunci am facut si o punctie, care, m-a facut suspecta de Leucemie acuta limfoblastica. Am fost trimisi urgent la spitalul Fundeni (clinica de pediatrie, sectia Prof. Dr. Arion, medic curant Dr.Badea Tatiana) unde s-au continuat analizele precum si punctiile.

In acest moment am fost diagnosticata cu LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA fenotip de line B, si am inceput tratamentul cu citostatice. Din nefericire pe data de 29.iulie la inca o punctie in sold si mi-au iesit 35% limfoblasti ( !!! ) in maduva osoasa, ENORM, iar concluzia a fost ca maduva nu produce nimic iar citostaticele nu au avut nici un efect.

Din cauza analizelor foarte slabe tratamentul cu citostatice a fost oprit in speranta ca va fi reluat daca analizele se mai ridicau Doctorul curant mi-a spus atunci ca singura solutie este un tratament cu risc foarte mare , cu sanse in jur de maxim 15% de reusita !!!

Nu am putut accepta asa ceva si am fost obligat sa caut o varianta mai buna in alta parte , cu siguranta in alta tara, unde medicina se practica cu adevarat si unde sansele de reusita ar fi fost mult mai mari.

Numai ca la Fundeni, din cauza conditiilor deplorabile de igiena din spital si a imunitatii scazute am luat o ciuperca foarte periculoasa ASPERGILLUS care impreuna cu leucemia faceau o combinatie letala care nu imi dadea prea multe zile si prea multe sperante…
Am facut acest site, am trimis mail-uri in toate partile, am mers pe la ziare , reviste si posturi de televiziune, am apelat la orice si oricine pentru a putea strange niste bani cu care sa putem pleca si cu ajutorul multor OAMENI am reusit ca in doua saptamani sa ajungem la spitalul Vall d’Hebron din Barcelona, Spania.

De atunci suntem aici in tratament cu mari sperante in vindecare dar si cu satisfactia enorma ca exista intr-adevar OAMENI ADEVARATI, care mi-au dat o sansa sa traiesc si poate , si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ma fac bine intr-o zi.

Am trecut prin niste clipe infioratoare, cu tratamente foarte puternice, cu 3 operatii pe cord deschis , cu momente in care mi se dadeau putine sanse dar de fiecare data, cu ajutorul unui personal medicat desavarsit am invins boala, am reusit sa ridic capul si sa privesc inainte. Sigur tratamentul este lung…intre 3 si 5 ani dar cel putin in acest moment sunt pe calea cea buna.

ACEST SITE L-AM DEDICAT TUTUROR OAMENILOR CARE M-AU AJUTAT CU BANI SAU CU O VORBA CALDA SAU CU UN SFAT SAU CU O RUGACIUNE SI O LUMANARE APRINSA LA O BISERICA , PE CARE II IUBESC SI CARORA LE MULTUMESC DIN TOATA INIMIOARA MEA ,ASA PETICITA CUM ESTE EA ACUM !!!

SA VA DEA DUMNEZEU MULTA SANATATE SI SA AVETI TOT NOROCUL DIN LUME !!!